Referat mediere

– Medierea obligatorie  –

Legea medierii este prezenta in peisajul juridic romanesc din anul 2006, ea primind o imbunatatire in anul 2012 ce naste controverse in presa romaneasca. Conform unor publicatii romanesti pe 01.02. 2013 va intra în vigoare obligativitatea medierii sau a informării privind medierea inclusiv în situatii de viol sau violenţă domestică.

Eu consider ca introducerea obligativitatii informarii privind medierea inaintea unui proces in instanta poate fi o forma de modernism oferita justitiei romanesti, recunoscuta drept un un mecanism juridic greoi si neadaptat cerintelor moderne, dar totul in limita neamplificarii traumelor la care sunt supuse victimile infractiunilor de viol sau violenta domestica. Medierea insasi isi propune tocmai sa nu dezavantajeze niciuna din parti, ci dimpotriva sa le conduca la un acord, propus si agreat de ambele, conform propriilor interese.

Pozitia formatorilor de opinie este una fireasca si echilibrata, cu care sunt pe deplin de acord. Statul roman nu poate lua masuri, fie ele si de modernizare, de reducere a cheltuielilor proprii si a degrevarii instantelor, in detrimentul drepturilor cetatenilor, incurajand abuzurile si infractorii.

Pentru o imagine cat mai clara sunt de remarcat pe de o parte vocile care sustin Legea Medierii, voci aparute din interiorul corpului profesional al mediatorilor care sustin forma actuala a Legii Medierii. Zeno Sustac, un oficial al breslei mediatorilor spune : “Asist cu mirare la folosirea în presă a unor informații nereale despre mediere prezentate ca adevăr absolut. Informații furnizate fără consultarea legislației în vigoare, în căutarea și generarea senzaționalului! Nu cred și nu voi crede niciodată în obligarea victimei să inițieze un dialog cu agresorul decât dacă ea își dorește acest lucru, fără a exista nicio obligație a ei în acest sens! Am trimis presei mai multe informări în acest sens, nu au fost publicate, nu generau subiecte fierbinți”.( http://pesurse.ro/2013/02/01/zeno-utac-medierea-n-linaj-mediatic/#news)

In acelasi timp avantajele medierii sunt de necontestat : confidentialitatea, scurtarea duratei procesului si gasirea unei solutii de castig de ambele parti, dar si faptul ca este o solutie juridico-sociala care restabileste relatia dintre parti, ceea ce un proces in instanta nu poate face.

In plus, impacarea, stingerea conflictului exista dintotdeauna, medierea vine doar sa ofere un cadru, sa sustina aceasta impacare prin metode specifice moderne, ce tin seama de principii de psihologie, dupa cum afirma un alt sustinator al medierii, Petru Mustateanu care explica : “Impacarea partilor si retragerea plangerii sunt in codul penal dintotdeauna . Tot ce aduce Legea Medierii in plus este informarea ceteanului despre faptul ca , daca aleg sa foloseasca prevederile din codul penal impacarea partilor si/sau retragerea plangerii, o pot face prin mediere.“ http://mediatorbucurestimustateanu.ro/.

Pe de alta parte, organizaţiile pentru drepturile femeilor resping includerea violului în rândul infracţiunilor ce fac obiectul Legii Medierii, pozitia lor fiind cea enuntata de una dintre figurile active ale acestei parti a societatii civile, Tudorina Mihai, cea care spune pe blogul sau: “ Măsura este revoltătoare! … acum victima va fi descurajată chiar la tribunal, prin mediator, să nu meargă cu plângerea mai departe.  Prin această lege, Statul îi vine în ajutorul agresorului oferindu-i o portiţă în plus pentru a scăpa nepedepsit pentru fapta sa. “(http://blogul-medusei.blogspot.ro/2013/01/de-la-1-februarie-violatorii-si.html). Dar ceea ce nu se se are in vedere este ca legea nu obliga partile sa treaca prin procedura de mediere, ci doar sa se informeze, sa stie ca exista si aceasta procedura, prin care victima poate sa obtina despagubiri, fara a mai trece printr-un proces stresant, de lunga durata si care o pune in situatii jenante.

De asemenea, in cadrul unei dezbateri pe site-ul http://civitaspolitics.org, se afirma ca ,,Orice victimă a unui abuz sexual va trebui să ia în considerare împăcarea cu agresorul prin invitarea la o asemenea ședință. Acesta este un semnal de permisivitate pe care Statul îl dă în legătură cu o infracțiune gravă. “ (http://civitaspolitics.org/2013/01/28/cateva-nuante-despre-mediere-informare-si-viol/ ), dar aceasta invitare la informare nu presupune declansarea medierii si renuntarea la proces, decat daca victima doreste acest lucru. Cu sau fara informare despre mediere, victima este intotdeauna libera sa decida daca merge mai departe cu procesul sau isi retrage plangerea, lucru de altfel foarte des intalnit in astfel de cazuri.

Indiferent de zona spre care balanta adevarului poate inclina, pot extrage o certitudine din acest eveniment . Lucrurile nu sunt clare in acesta problema, iar opinia publica este indreptatita sa fie divizata, pentru ca statul roman, prin reprezentatii sai legali, are o problema de comunicare. O schimbare majora cum este cea a introducerii obligativitatii informarii despre mediere pe anumite spete, trebuie adusa la cunostinta cetatenilor in mod clar si eficient, pentru a nu se permite speculatii de orice natura.

De aceea, legile importante cu efect direct si imediat asupra cetenilor in special a categoriilor speciale cum este categoria celor  traumatizati de incidente infractionale ar trebui sa fie suspuse dezbaterii publice inainte de a se pune in aplicare pentru evitarea efectului advers .

Nu in ultimul rand trebuie mentionat ca medierea functioneaza cu succes in Uniunea Europeana si in Statele Unite ale Americii, deci reprezinta o solutie moderna, in context european, ce incearca sa ofere o alternativa justitiei clasice, una moderna si cu efecte sociale vizibile.

Prin urmare, execeptand situatiile oferite de infractiunile majore, pe care legea le prevede foarte clar, sunt de acord cu punctul de vedere ca medierea este un instrument eficient si modern. Pe de o parte ea ofera o posibila solutie la conflictul aparut, iar pe de alta parte degreveaza instantele de cauze care pot fi solutionate prin intermediul medierii.

CAPITOLUL I

Sectiunea I

Aparitia medierii

Termenul „mediere” a fost introdus prima data in Statele Unite ale Americii, ca termen de specialitate, in 1970 si a fost preluata ca atare din limba engleza in cea germana.

Germanii denumesc medierea „die mediation”, francezii „la mediation” iar in Romania o denumim „mediere”. Forme de mediere pot fi gasite in Grecia, in Biblie ( Matei 5,9-1; Timotei 2,5-6; Corinteni 6,1-4), in cadrul comunitatilor traditionale din Asia si Africa iar in Anglia secolului XIV „Mediatorii Întrebarilor”.

În Romania, un prim pas de ordin legislativ pentru mediere s-a facut prin Hotararea nr. 1052 din 4 septembrie 2003 privind aprobarea Strategiei de Reforma a sistemului Judiciar. Sub aspect institutional, un rol esential in implementarea acestui sistem in Romania a revenit „ Centrului de mediere Craiova” infiintat pe langa Judecatoria Craiova si Tribunalul Dolj prin Ordinul nr. 1391/C/2003 al Ministerului Justitiei. Acest centru si-a inceput activitatea in luna noiembrie 2003 odata cu trimiterea spre mediere a primelor cazuri de la instantele din Craiova.

În cadrul acestei institutii au inceput, in cadrul unui program national de formare a mediatorilor, primele cursuri de formare si pregatire a mediatorilor cu instructori romani si americani. Acest program s-a bucurat sa aiba ca parteneri Ministerul Justitiei, Ambasada S.U.A si Baroul Dolj.

Sectiunea a II-a

Definirea medierii si a mediatorului

În procesele si cererile in materie civila si comerciala, inainte de introducerea cererii de chemare in judecata, partile pot incerca solutionarea litigiului prin mediere.

Potrivit art. 1 din Legea 192/2006 medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator,in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.

Medierea presupune, in mod necesar, o conventie de mediere intre partile aflate in conflict – conventie apartinand categoriei generice de contracte numite si supusa exigentelor comune de incheiere si de valabilitate ale acestora – si, virtualmente, dupa caz, o a doua conventie de „intelegere”, de „acord” asupra modului de transare a diferendului, intelegere sau acord care, uneori, poate dobandi forma unei tranzactii, extrajudiciare sau judiciare, dupa caz.

Comisia Comunitatilor Europene, la 22 octombrie 2004, a elaborat un proiect de „Directiva a Parlamentului European si a Consiliului asupra unor aspecte ale medierii in materie civila si comerciala”, avizat de Comitetul economic si social european, la 9 iunie 2005, directiva ce a inceput sa se aplice in statele membre ale Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Aceasta Directiva a Parlamentului European este cunoscuta sub numele de Directiva 2008/52/C.E.

Potrivit art. 3 al Directivei 2008/52/C.E. „mediere” inseamna un proces structurat, indiferent cum este denumit sau cum se face referire la acesta, in care doua sau mai multe parti intr-un litigiu incearca, din proprie initiativa, sa ajunga la un acord privind solutionarea litigiului dintre ele, cu asistenta unui mediator.

Aceeasi Directiva denumeste mediatorul ca fiind orice tert chemat sa conduca procesul de mediere intr-o maniera eficace, impartiala si competenta, indiferent de denumirea sau de profesia tertului in statul membru respectiv si de modul in care tertul a fost numit sau i s-a solicitat sa efectueze medierea.

Legea nr. 192/2006 defineste mediatorul ca fiind persoana care indeplineste urmatoarele conditii:

a) promoveaza activitatea de mediere si reprezinta interesele mediatorilor autorizati in scopul asigurarii calitatii serviciilor din domeniul medierii;

b) are studii superioare;

c) are o vechime in munca de cel putin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master in domeniu, acreditat conform legii si avizat de Consiliul de mediere;

d) este apta, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activitati;

e) se bucura de o buna reputatie si nu a fost condamnata definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei;

f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, in conditiile legii, cu exceptia absolventilor de programe postuniversitare de nivel master in domeniu, acreditate conform legii si avizate de Consiliul de mediere;

g) a fost autorizata ca mediator.

Sectiunea a III-a

Formele medierii

 

Medierea poate fi:

a) extrajudiciara – in afara instantei, asadar anterior sesizarii acesteia, facuta in scopul de a preveni rezolvarea litigiului printr-o hotarare juduciara;

b) judiciara in cursul unui process, facuta in scopul stingerii acestuia, prin vointa partilor si printr-o solutie amiabila- aflata sub anumite aspecte, sub controlul instantei judecatoresti si susceptibila de constatare din partea acesteia printr-o hotarare de expedient.

Atat medierea extrajudiciara, cat si medierea judiciara pot fi exclusive consensuale sau institutionale.

Medierea extrajudiciara apartine domeniului contractelor; medierea judiciara, acceptata sau convenita de parti in conditiile prevazute de lege, este o institutie procesual-civila, un posibil mod de stingere a litigiului.

Sectiunea a IV-a

Principiile fundamentale ale medierii

 

Principiile fundamentale care guverneaza institutia medierii sunt:

1) Neutralitatea

Mediatorul nu reprezinta interesele nici uneia dintre parti. El nu le poate impune acestora un rezultat, avand pe tot parcursul medierii o pozitie echidistanta fata de restul participantilor la sedintele de mediere. Rolul sau este doar acela de a facilita procesul dintre parti, respectiv mediteaza punctele de vedere contrare astfel incat sa le aduca la un punct comun in scopul eliminarii starii de conflict. Mediatorul nu este un judecator, nu are putere de decizie, nu poate sa hotarasca asupra rezolvarii conflictului si nu poate sa impuna partilor un rezultat.

2) Impartialitatea

O caracteristica a acestui principiu o reprezinta insasi conduita mediatorului care impune ca mediatorul sa conduca procesul de mediere avand o pozitie echidistanta fata de parti. Este interzis ca mediatorul sa favorizeze, prin cuvinte sau fapte, vreuna dintre parti. Pe parcursul procesului vegheaza in permanenta ca nicio parte sa fie dezavantajata sau sa simta ca este dezavantajata in timpul medierii, evitand cu atentie orice forma de manipulare, intimidare sau amenintare. Este foarte important sa nu preexiste nicio relatie personala sau profesionala intre mediator si una dintre parti.

3) Confidentialitatea

Mediatorul va pastra secretul informatiilor care le obtine despre parti in timpul medierii si nu le va divulga decat cu acordul expres al acestora. Totodata discutiile care au loc pe parcursul procesului de mediere sunt confidentiale neputand fi dezvaluite decat cu acordul ambelor parti.

CAPIITOLUL  II

Procedura de mediere

Sectiunea I

Procedura prealabila incheierii contractului de mediere

Procedura prealabila cuprinde demersurile partilor aflate in conflict, sau a cel putin uneia dintre ele, efectuate in vederea demararii sedintelor de mediere.

Partile aflate in conflict se prezinta impreuna la mediator. Astfel, se poate trece direct la incheierea contractului de mediere (inainte de incheierea caruia este interzisa desfasurarea sedintelor de mediere). În cazul in care se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatia scrisa, in vederea acceptarii medierii si incheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii textului ( scrisoare recomandata cu confirmare de primire, curierat rapid, fax, e-mail cu confirmare de primire).

Daca partea convocata accepta medierea, dar se afla in imposibilitate de a se prezenta la termenul fixat prin invitatie, mediatorul poate stabili o noua data pentru prezentarea la mediere, cu acordul ambelor parti. Medierea poate fi insa si refuzata de partea invitata, fie in mod explicit, fie tacit, prin neprezentarea la mediere, mai precis la semnarea contractului de mediere. Daca partea invitata nu se prezinta de doua ori la rand la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se considera neacceptata.

Sectiunea a II-a

Contractul de mediere

Potrivit art. 23, alin 2 al Legii privind medierea si organizarea profesiei de mediator, contractul de mediere se incheie intre mediator, pe de o parte, si partile aflate in conflict, pe de alta parte.

Contractul de mediere trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii absolute, urmatoarele clauze:

a) identitatea partilor aflate in conflict sau, dupa caz, a reprezentantilor lor;

b) mentionarea tipului sau a obiectului conflictului;

c) declaratia partilor ca au fost informate de catre mediator cu privire la mediere,

efectele acesteia si regulile aplicabile;

d) obligatia mediatorului de a pastra confidentialitatea si decizia partilor privind

pastrarea confidentialitatii, dupa caz;

e) angajamentul partilor aflate in conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;

f) obligatia partilor aflate in conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului si cheltuielile efectuate de acesta pe parcursul medierii in interesul partilor, precum si modalitatile de avansare si de plata a acestor sume, inclusiv in caz de renuntare la mediere sau de esuare a procedurii, precum si proportia care va fi suportata de catre parti, tinandu-se cont, daca este cazul, de situatia lor sociala. Daca nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de catre parti, in mod egal;

g) intelegerea partilor privind limba in care urmeaza sa se desfasoare medierea;

h) numarul de exemplare in care va fi redactat acordul in cazul in care acesta va fi in forma scrisa, corespunzator numarului partilor semnatare ale contractului de mediere;

i) obligatia partilor de a semna procesul-verbal intocmit de catre mediator, indiferent de modul in care se va incheia medierea.

Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligatia partilor de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului.

Termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspenda incepand cu data semnarii contractului de mediere, pana la inchiderea procedurii de mediere.

Sectiunea a III-a

Desfasurarea medierii

Medierea se bazeaza pe cooperarea partilor si utilizarea, de catre mediator, a unor metode si tehnici specifice, bazate pe comunicare si negociere.

Metodele si tehnicile utilizate de catre mediator trebuie sa serveasca exclusive intereselor legitime si obiectivelor urmarite de partile aflate in conflict.

Mediatorul nu poate impune partilor o solutie cu privire la conflictul supus medierii.

Medierea are loc, de regula, la sediul mediatorului. Daca este cazul, medierea se poate desfasura si in alte locuri, convenite de mediator si de partile aflate in conflict.

Partile aflate in conflict au dreptul sa fie asistate de avocat sau de alte persoane, in conditiile stabilite de comun acord.

În cursul medierii, partile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispozitie, in conditiile legii.

Sustinerile facute pe parcursul medierii de catre partile aflate in conflict, precum si de catre mediator au caracter confidential fata de terti si nu pot fi folosite ca probe in cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu exceptia cazului in care partile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atentia persoanelor care participa la mediere in conditiile asupra obligatiei de pastrare a confidentialitatii si le va putea solicita semnarea unui acord de confidentialitate.

Daca, pe parcursul medierii, apare o situatie de natura sa afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau impartialitatea mediatorului, acesta este obligat sa o aduca la cunostinta partilor, care vor decide asupra mentinerii sau denuntarii contractului de mediere.

Mediatorul are dreptul sa se abtina si sa inchida procedura de mediere,care se aplica in mod corespunzator. În aceasta situatie,mediatorul este obligat sa restituie onorariul, proportional cu etapele de mediere neparcurse sau, dupa caz, sa asigure continuarea procedurii de mediere, in conditiile stabilite prin contractul de mediere.

În cazul in care conflictul supus medierii prezinta aspecte dificile sau controversate de natura juridica sau din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul partilor, poate sa solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv.

Atunci cand solicita punctul de vedere al unui specialist din afara biroului sau, mediatorul va evidentia doar problemele controversate, fara a dezvalui identitatea partilor.

Procedura de mediere poate dura cel mult trei luni, fiind posibila o prelungire cu inca doua luni, cu acordul partilor.

Sectiunea a IV-a

Încheierea medierii

Procedura de mediere se inchide, dupa caz:

a) prin incheierea unei intelegeri intre parti, in urma solutionarii conflictului;

b) prin constatarea de catre mediator a esuarii medierii;

c) prin denuntarea contractului de mediere de catre una dintre parti.

În cazul in care partile au incheiat numai o intelegere partiala, orice parte se poate adresa instantei judecatoresti sau arbitrale competente.

La inchiderea procedurii de mediere, mediatorul va intocmi un proces-verbal, care se semneaza de catre parti, personal sau prin reprezentant, si de mediator. Partile primesc cate un exemplar original al procesului-verbal.

Cand partile aflate in conflict au ajuns la o intelegere, se redacteaza un acord, care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata.

Întelegerea partilor nu trebuie sa cuprinda prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice.

Întelegerea partilor poate fi afectata, in conditiile legii, de termene si conditii.

Întelegerea partilor poate fi supusa verificarii notarului public in vederea autentificarii ori, dupa caz, incuviintarii instantei de judecata.

În orice faza a procedurii de mediere, oricare dintre partile aflate in conflict are dreptul de a denunta contractul de mediere, incunostintand, in scris, cealalta parte si pe mediator.

Mediatorul i-a act de denuntarea unilaterala a contractului de mediere si, in cel mult 48 de ore de la data primirii incunostintarii, intocmeste un proces-verbal de inchidere a procedurii de mediere.

Daca una dintre partile aflate in conflict nu se mai prezinta la mediere, fara a denunta contractul de mediere mediatorul este obligat sa faca toate demersurile necesare pentru a stabili intentia reala a partii respective si, dupa caz, va continua sau va inchide procedura medierii.

Concluzii

Medierea reprezinta o alternativa in raport cu justitia de solutionare a conflictelor dintre parti, prin care o terta persoana neutra, impartiala si fara putere de decizie – mediatorul – ajuta partile sa gaseasca impreuna o solutie care sa rezolve neintelegerile dintre ele.

Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de solutionare a litigiilor – ADR ( Alternative Dispute Resolution).

În concluzie, medierea este o alternativa viabila la procesul de justitie care nu implica niciun risc pentru parti, care pastreaza controlul procedurii pe intreaga ei durata, orice parte putand renunta in orice moment la procesul de mediere. Chiar in aceasta situatie, daca nu s-a gasit o solutie, partile vor pleca de la masa medierii cunoscand mult mai mult despre diferendele existente intre ele si fiind in masura cel putin sa isi apropie pozitiile avute initial.

BIBLIOGRAFIE

I. Articole si studii de specialitate

1. Deleanu, Ion, „Medierea in procesul civil” in Revista „Dreptul”, anul XVII, seria a III-a, nr. 10/2006.

2. Gorea, Brandusa, „Procedura medierii conflictelor judiciare si extrajudiciare” in Revista „Dreptul”, nr. 6/2009, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2009.

3. Lazar, Crenguta, „Metodele alternative de solutionare a disputelor (ADR), cu privire speciala asupra medierii”, in Revista „Dreptul”, anul XVII, seria a III-a, nr. 3/2006.

4. Lazar, Ioan, „Medierea – studiu asupra unei metode alternative de solutionare a conflictelor” in Revista de drept comercial, anul XVI, nr. 3/2006, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2006.

II. Acte normative

1.  Legea nr. 192/ 16 mai 2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata in M.Of. al Romaniei nr. 441/ 22 mai 2006 modificata prin Legea nr. 370 din 26 noiembrie 2009, publicata in M.Of. al Romaniei nr. 831/ 3 decembrie 2009.

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact prezente pe acest site .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013