Tehnici de mediere – intrebarea !

Tehnicile de mediere pot diferi de la un mediator la altul in functie de viziunea fiecaruia asupra medierii, dar si in functie de experienta profesionala a mediatorului. Tendita intiala  de a da sfaturi, de a oferi raspunsuri, de a consilia partile sau de a oferi solutii salvatoare  poate fi inlocuita cu tehnici de mediere corecte care sa duca la un acord solid construit cu o pace durabila in jurul sau .

  Stiinta cautarii raspunsurilor depinde de arta cu care formulam intrebarile.

Fiecare individ este un univers format din suma experientelor si a informatiilor acumulate de-a lungul vietii sale. Partile, oamenii acestia aflati in mediere, sunt fiinte fragile cu slabiciuni si temeri combinate cu ambitii si principii.

Societatea moderna creeaza fiinte comode, educate sa gasesca salvarea, dar si vinovatii in afara lor, eventual sa mearga undeva sa o cumpere . Priceputi la toate, oamenii moderni considera orice sfat primit,  dar nesolicitat, drept o forma de aroganta a sfatuitorului, sau poate o tendinta de manipulare a actiunilor sale. Cetatenii care doresc sfaturi merg sa le cumpere de la avocati. Cand ajung in fata mediatorului oamenii  vor dialogul, vor sa fie ascultati mai mult decat sa asculte, vor ca ei sa fie cei destepti, cei care gasesc solutia, cei care isi controleaza viata si decid pentru viitorul lor . Treaba mediatorului este sa deosebeasca esenta de aparenta apoi prin intrebari si reformulari ale raspunsurilor sa conduca partile spre esenta problemelor .

Raspunsurile sunt in noi, ele asteapta cumva intrebarile potrivite ca sa iasa la iveala.

Cu totii am auzit expresia “ mintea romanului cea de pe urma “ , oare ce incearca ea sa ne sugereze ? 

Cumva ca hotararile luate in graba sunt de multe ori regretate si ca o mai buna chibzuinta , o gestionare mai calma, o privire din toate perspectivele asupra problemei ar duce la o solutie mai buna ? Ce ofera medierea ? Nu cumva tocmai acesta minte, cea de pe urma, care se obtine prin cat mai multe intrebari si mai ales prin intrebarea potrivita ? Avem proverbe care sa spuna ceva de sfatul cel mai bun primit vreodata sau de sfatul cel de pe urma ? Sau poate ca “noaptea e un sfetnic bun “? Sugereaza cumva proverbul acesta ca exista cineva pe lumea asta care sa stie mai bine decat mine ce este bine si ce este rau pentru situatiile mele de viata ? Sau ca in locul sfaturilor inutile prefer sa ma gandesc singur o noapte intreaga pentru ca solutia problemelor mele este la mine ?

Mediatorul trebuie,  in locul raspunsului cel mai bun pentru problema partilor, sa gasesca cea mai buna intrebare care sa faca partile sa ajunga la solutia ce acopera toate cerintele existente in mediere.  Pentru ca fiecare raspuns exista deja, totul este sa gasim  intrebarea potrivita .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013