Medierea conflictelor penale. Obligatorie sau facultativă?

Mi-am propus astăzi să răspund întrebării, chiar dacă este prea tehnic un articol despre mediere. Cu atât mai mult cu cât în urmă cu ceva vreme, în pauza publicitară a unei emisiuni, Costi Rogozanu m-a întrebat care e treaba cu medierea? Să explic, aşadar,  povestea asta. Sunt convinsă că o parte dintre voi este familiarizată cu discuţiile din luna ianuarie a acestui an privitoare la obligativitatea şedinţei de informare în materie penală. La acel moment am tot încercat să explic faptul că nici medierea şi nici şedinţa de informare nu sunt obligatorii în materie penală, însă ori de câte ori am încercat să mut discuţia asupra textului de lege aceasta devia de la subiect.             Ei bine, revin, pentru că sunt convinsă că, în timp, medierea conflictelor penale va funcţiona în România la fel cum funcţionează în SUA precum şi în unele state membre ale UE. Până atunci, să va duc puţin în timp, în anul 1865, cand Codul de procedură penală românesc cuprindea dispoziţii cu privire la posibilitatea victimei unei infracţiuni de a solicita, în cadrul unui proces penal, despăgubiri. Începând cu anul 1936, în cazul anumitor infracţiuni, tragerea la răspundere a făptuitorului se face doar la plângerea victimei.Prin urmare, posibilitatea victimei de a solicita o sumă de bani pentru prejudiciul material sau moral cauzat, respectiv posibilitatea victimei de a decide dacă doreşte tragerea la răspundere a făptuitorului nu reprezintă o noutate. Posibilitatea cea nouă a victimei de „a negocia” cu făptuitorul a existat de fapt şi înainte de intrarea în vigoare a Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, care a născut atâtea dispute în ultimele luni. Medierea reprezintă în esenţă o negociere facilitată de un mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi cu asigurarea confidenţialităţii.Ce aduce nou legea actuală în medierea în materie penală? Potrivit art. 67-70 din lege, infracţiunile în cazul cărora este posibilă medierea sunt cele în cazul cărora Codul penal sau alte legi speciale prevăd posibilitatea victimei de a se împăca cu faptuitorul sau de a-şi retrage plângerea penală. Deci medierea conflictelor penale „a devenit oficială” o dată cu intrarea în vigoare a Legii 192/2006.Ulterior, legea 115/2012 a modificat Legea 192/2006 şi a introdus un articol şi un alineat relevante pentru tema care a făcut obiectul dezbaterilor în luna ianuarie a acestui an. Este vorba despre art. 601 alin. 1 lit. g) care prevede „în litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părţile şi/sau partea interesată, după caz, sunt ţinute să facă dovada că au participat la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii: g) în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima îşi exprimă consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul; dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, şedinţa de informare se desfăşoară separat.” Şi despre art. 2 alin. 12 care prevede „instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f).”Art. 2 alin. 12 vorbeşte despre cererea de chemare în judecată şi reclamant, termeni întâlniţi doar în dreptul civil. De asemenea, acelaşi articol vorbeşte despre inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată (nu a plângerii), iar la final prevede că inadmisibilitatea se aplică „în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f).” Obligativitatea şedinţei de informare în materie penală este prevăzută la litera g) a art. 601, deci sancţiunea de la art. 2 alin. 12 nu se aplică în materie penală.După cum am spus, medierea conflictelor penale există de câţiva ani în România. Şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii face parte din procedura de mediere, indiferent că vorbim despre situaţia în care părţile sunt obligate să se prezinte la şedinţa de informare, situaţia în care acestea se prezintă voluntar la mediere sau situaţia în care judecătorul sau organele judiciare le recomandă părţilor medierea şi acestea acceptă.Toate aceste prevederi menţionate anterior sunt conforme cu Recomandarea nr. R (99) 19 a Comitetului de Miniştri (a Consiliului Europei) către Statele Membre cu privire la medierea în materie penală.

Sursa:http://adevarul.ro/news/politica/medierea-conflictelor-penale-obligatorie-saufacultativa-1_51946e47053c7dd83fa10e9e/index.html

Daca vreti sa aflati mai multe despre mediere, va recomandam sa rasfoiti acest site sau sa sunati cu incredere la unul din numerele de telefon afisate la datele de contact .

Mediator Petru Mustateanu – Bucuresti 2013