Medierea, între strălucirea din teorie și eșecul din practică

Am salutat apariția Legii medierii menită să decongestioneze instanțele judecătorești de volumul mare de muncă și care părea a propune părților rezolvarea unui litigiu într-o manieră rapidă și ieftină fără ca părțile implicate să rămână dușmani după stingerea conflictului. Dar m-am poziționat și critic căci legea nu făcea din mediere o profesie reală. În primul rând pentru că impunea o gratuitate pe spezele unui privat. În al doilea rând pentru că juriștii o puteau profesa în același timp cu meseria lor de bază.

Sincer, nu cred că un avocat (care își educă mintea pentru a fi de partea celui care îl angajează) să poată pentru cinci minute să fie mediator echidistant iar în următoarele alte cinci minute să fie partinic ca avocat. Mai mult, nici un jurist care își practică meseria, structural format să privească o speță prin prisma actelor normative incidente, nu poate să se lepede de lege pentru cinci minute și să fie mediator după niște metode psihologice (care au la bază arta conversației) dar care nu au nimic de a face cu dreptatea și legea. Ori medierea înseamnă să uiți de lege. Să încerci să împaci părțile chiar dacă într-un final cel care cedează este tocmai cel de partea căruia pare a fi dreptatea. Sigur, absolvenții de drept nu pot fi excluși din această meserie dar mi se pare că ea trebuie să fie incompatibilă cu practicarea oricărei meserii juridice. Cu alte cuvinte să nu pot alege să fiu mediator și în același timp avocat, notar, executor judecătoresc sau consilier juridic. Ori una, ori alta.

Dacă legiuitorul vrea să facă din mediere o profesie reală care să determine formarea unui corp de profesioniști, cred că legea ar trebui schimbată. Medierea ar trebui să devină o procedură prealabilă obligatorie (sigur, pentru anumite litigii) și oneroasă, indiferent dacă ea se termină cu o împăcare sau nu. Căci numai atunci când oamenii sunt obligați să se gândească pe bani la o împăcare vor renunța, cel puțin o parte, la a merge ulterior în instanță unde ar trebui să plătească o altă sumă de bani pentru continuarea litigiului eșuat prin mediere. Cred, de asemenea că Acordul de mediere ar trebui să beneficieze de caracter de Titlu executoriu prin efectul legii.

S-ar putea reproșa că obligativitatea unei proceduri de mediere mai înainte de sesizarea instanței încalcă constituția și că acesta a și fost motivul pentru care CCR a declarat neconstituționale articolele din Legea medierii care prevedeau obligativitatea ședinței de informare a medierii. Numai că, în opinia mea, acesta este un mod de abordare greșit. Pentru că există în legislația română Legea contenciosului administrativ (Legea 554/2004) care prevede că mai înainte de a te adresa instanței judecătorești ești obligat să urmezi o procedură administrativă, extrajudiciară: ”Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”

Pe cale de consecință, câtă vreme Legea 554/2004 n-a fost niciodată declarată neconstituțională și nici nu s-a considerat că ar încălca liberul acces la justiție prevăzut de constituție, deși stabilește o procedură prealabilă OBLIGATORIE și extrajudiciară (nu discutăm de faptul că ea este gratuită ci că EXISTĂ ca procedură obligatorie de îndeplinit mai înainte de a sesiza instanța), consider că nici obligativitatea medierii ca procedură prealabilă nu ar avea de ce să fie considerată o încălcare a liberului acces al justiției. Poate, după ce medierea va intra în conștiința cetățeanului ca alternativă, să devină o procedură lăsată la voința părților. Dar până atunci obligativitatea pare a fi singura soluție pentru ca medierea să devină o practică de urmat și să aibă efectul pentru care a fost reglementată – decongestionarea instanțelor.

Sursa:http://justitieoarba.com/2014/06/03/medierea-intre-stralucirea-din-teorie-si-esecul-din-practica/